Reverie

Tu, inocentă reverie,
Zână frumoasă, poezie,
Mă ții într-o stare de beție
De ani buni... De luni până luni
Parcă stau pe cărbuni încinși,
Ghioceii de la tâmple îmi sunt ninși
Dar fiorii-mi de dragoste și dor
Nu se declară nicidecum învinși.

Tu, rază de lumină minunată,
Intri și ieși când vrei
pe ușa descuiată a inimii mele
În care există bunătate cât un munte;
Eu nu-mi lipesc sufletul
de lucruri mărunte
Cum fac oamenii obișnuiți...
Mugurii fericirii mele sunt înfloriți,
Copacii cu ramuri pline de speranțe
Nu sunt și nu vor fi nicicând ciuntiți.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii