Mi-e sete, mi-e dor...

Mi-e sete de tine, de iubirea ta!
De mi-ai da măcar un semn,
N-aș mai fi în stare să blestem
Distanța dintre noi!

Mi-e dor de zile fără ploi,
De povești cu prinți și cu eroi,
Îmi număr pașii din doi în doi
Când ajung pe potecile
Pe care mergeam de mână amândoi.

Mi-e sete de soare,
De izvoare cu ape limpezi, dulci,
Mi-e dor să te culci pe brațul meu
Când noaptea se lasă
Peste a inimii mele casă.

Vreau să rămân a ta aleasă,
Să nu ai ochi pentru altcineva;
Bine-ar fi să-ți bată inima
Din dragoste doar pentru mine
Când tristețea vine spre tine
Și nu ai pe cine îmbrățișa!

Mi-e dor de gura ta,
De sărutarea-ți ca a nimănui altcuiva!
Când nu ești lângă mine
Și zorii dimineții vin,
Plâng, tremur și suspin,
Viața mi se pare chin.

Mi-e dor, mi-e dor,
De cerul albastru fără niciun nor,
De vocea ta îmi este dor
Frumosule navigator
Care colinzi non-stop prin mintea mea;

Mă cuprinde neliniștea
Când știu că ești plecat departe,
Gândurile-mi toate sunt tulburate,
Frunze moarte și flori uscate
văd peste tot,
Simt că nu mai pot rezista 

Fără mângâierea ta!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii