De-atunci..

Când tu ai apărut
La răscrucea drumului
Dintre prezent și trecut
Ceața deziluziilor a dispărut,
Întunericul s-a prefăcut în lumină,
Ca un copac ai prins rădăcină
În inimioara mea.

Când mi-ai întins mâna-ți salvatoare
S-a făcut dintr-o dată soare,
Norii de pe cerul vieții mele
s-au împrăștiat,
Pe suflet m-ai sărutat, apoi m-ai ridicat
Din prăpastia dezamăgirii.

Mugurii speranțelor au înflorit
Când mi-ai zâmbit,
Iar când mi-ai spus șoptit
C-ai să mă iubești până la infinit,
S-au dărâmat munții de granit
Făcuți din lacrimi amare,
O mare de iubire și un ocean de fericire
Subit s-au contopit.

Când am auzit din gura ta
Că îți voi fi floare de nu-mă-uita,
Rază de Lună și de stea,
Parfum suav de iasomie,
Am tresăltat de bucurie,
De-atunci îți scriu în fiecare zi o poezie.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii