Iubire peste măsură

Cu câtă blândețe 

M-ai sărutat pe suflet
După ce mi-ai oferit un zâmbet
plin de căldură
Când nu exista în vocabular 

cuvântul "ură"... ! 

M-ai iubit peste măsură
Te-am adorat peste fire,
N-am știut ce înseamnă dezamăgire
Niciodat'... Nu te-am trădat,
Nu ți-am înșelat așteptările,
Când au trecut furtunile
Ne-am descotorosit 

De poverile din trecut
Și liniștea s-a așternut
Peste lumea noastră de poveste;
Ne-am cățărat pe culmi semețe
Când fericirea ne-a îmbrățișat,
N-am mai lăcrimat, n-ai mai suspinat;
Nu mi-ai dat motive de supărare,
Nu ți-am pus sare pe nicio rană,
N-am făcut dramă din comedie
Ci din tristețe bucurie,
Nu ne-am pierdut 

În labirintul numit "Melancolie",

Ne-am iubit cu patos
Ca-n fiecare frumoasă poezie
Scrisă în vremuri minunate,
Ne vom iubi o eternitate
Sau poate și mai mult,
Nu ne vom despărți nicicând.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii

De-atunci..

Când tu ai apărut
La răscrucea drumului
Dintre prezent și trecut
Ceața deziluziilor a dispărut,
Întunericul s-a prefăcut în lumină,
Ca un copac ai prins rădăcină
În inimioara mea.

Când mi-ai întins mâna-ți salvatoare
S-a făcut dintr-o dată soare,
Norii de pe cerul vieții mele
s-au împrăștiat,
Pe suflet m-ai sărutat, apoi m-ai ridicat
Din prăpastia dezamăgirii.

Mugurii speranțelor au înflorit
Când mi-ai zâmbit,
Iar când mi-ai spus șoptit
C-ai să mă iubești până la infinit,
S-au dărâmat munții de granit
Făcuți din lacrimi amare,
O mare de iubire și un ocean de fericire
Subit s-au contopit.

Când am auzit din gura ta
Că îți voi fi floare de nu-mă-uita,
Rază de Lună și de stea,
Parfum suav de iasomie,
Am tresăltat de bucurie,
De-atunci îți scriu în fiecare zi o poezie.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii

Noapte

Noapte înstelată
Pictată pe o pânză albă imaculată
Dată cu parfum de azalee
De o femeie cu suflet de copilă;

Noapte albastră ca o ștampilă
Pusă pe un colț de inimă răpusă
De săgeata lui Cupidon
Când îngerii nu dorm;

Noapte de nesomn, flori mititele
Desenate pe tavanul camerei mele
Cu ferestre fără draperii,
Fluturi rozalii dansând
Pe marginea unui gând rătăcit;

Noapte cu Lună de argint,
Liniste coborâtă din Infinit
Peste întreaga omenire,
Liniuțe de unire între iubire și fericire,
Muguri de speranțe, vise... plutire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii

Aripile iubirii

Trec, trec în zbor clipele,
Dar aripile nu mi s-au frânt;
Plutesc între cer și pământ
Cu tine iubite în suflet și în gând.
Trec iernile și primăverile,
Toamnele și verile mă fac să plâng
Dar n-am să renunț la tine nicicând.
Tu mă faci să râd când îmi spui povești
Despre tărâmurile împărătești
Unde vrei să locuim în viitor,
Îmi reciți versuri ca un actor emerit...
Ești fericit când stai în preajma mea,
Mă faci să îmi pun inima în palma ta,
Să te las să faci ce vrei cu ea.
Frumoasă ca o stea e dragostea,
Strălucește în sufletele noastre
În nopțile albastre
Apoi se preface în rază de soare,
Ne îndulcește zilele amare.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii

Decor perfect

Amurg violet
Pictat pe pânza unui vechi șevalet,
Decor perfect pentru un poem discret;
Un buchet de tuberoze,
Șapte roze cu petale delicate
Legate cu funde albe apretate,
Rime îmbrățișate, cuvinte încrucișate,
Fluturi cu aripi de mătase,
Un voal lung de mireasă,
O casă cu uși și ferestre deschise,
Munți de vise, zări fără nori,
Culori pastelate, inimi săgetate de Amor,
Un ocean de dor, o mare de iubire, fericire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii

Reverie

Tu, inocentă reverie,
Zână frumoasă, poezie,
Mă ții într-o stare de beție
De ani buni... De luni până luni
Parcă stau pe cărbuni încinși,
Ghioceii de la tâmple îmi sunt ninși
Dar fiorii-mi de dragoste și dor
Nu se declară nicidecum învinși.

Tu, rază de lumină minunată,
Intri și ieși când vrei
pe ușa descuiată a inimii mele
În care există bunătate cât un munte;
Eu nu-mi lipesc sufletul
de lucruri mărunte
Cum fac oamenii obișnuiți...
Mugurii fericirii mele sunt înfloriți,
Copacii cu ramuri pline de speranțe
Nu sunt și nu vor fi nicicând ciuntiți.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii

Sub aripa unui înger

Un val de aer rece
Se-apropie dinspre Nord,
Sunt în total dezacord cu timpul,
Nisipul din clepsidră se împuținează,
Cupidon, din când în când dansează
Cu Domnișoara Fericire.

Secundele în grabă trec
Pe lângă singurul bec aprins
Din sufletu-mi cuprins de dor,
Un fior nebun, face baloane de săpun;

Vântul nu tace,
Neliniștea mă face să spun în sinea mea:
Câte surprize mi-a oferit viața!
Plăcute, neplăcute, frumoase, urâte...

O undă de tristețe se-apropie ușor
De lungul coridor al inimii mele,
O ploaie de stele cade încet
Peste trupul inert al unui porumbel
Baricadat într-un triunghi isoscel
Din mintea mea.

"Doare tare dragostea!"
Nu e o expresie oarecare,
Ci o inscripție de pe o barcă de salvare
Pe care am văzut-o undeva, cândva.

Noaptea apare din neant
Peste decorul fascinant
Dintr-o poveste cu un "El și o Ea",
Toamna bate la ușa-mi închisă,
Dar nu am să-i deschid...

Am să închid ochii și am să mă culc
Cu gândul la florile de crâng
Și la parfumul intens al iubitului meu,
Am să mă-mbrac în culori de curcubeu,
Ca somnul să mă ia instantaneu.

"Mulțumesc!" am să-i spun îngerului bun
Care mă veghează în fiecare clipă,
Sub o aripă de-a lui voi sta
Până când va trece vremea rea;

Pe Dumnezeu, ca de-obicei Îl voi ruga
Să aibă grijă de viața mea,
Cu lacrimi în ochi Îl voi implora
Să mă ierte dacă L-am supărat cu ceva.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii

Mi-e sete, mi-e dor...

Mi-e sete de tine, de iubirea ta!
De mi-ai da măcar un semn,
N-aș mai fi în stare să blestem
Distanța dintre noi!

Mi-e dor de zile fără ploi,
De povești cu prinți și cu eroi,
Îmi număr pașii din doi în doi
Când ajung pe potecile
Pe care mergeam de mână amândoi.

Mi-e sete de soare,
De izvoare cu ape limpezi, dulci,
Mi-e dor să te culci pe brațul meu
Când noaptea se lasă
Peste a inimii mele casă.

Vreau să rămân a ta aleasă,
Să nu ai ochi pentru altcineva;
Bine-ar fi să-ți bată inima
Din dragoste doar pentru mine
Când tristețea vine spre tine
Și nu ai pe cine îmbrățișa!

Mi-e dor de gura ta,
De sărutarea-ți ca a nimănui altcuiva!
Când nu ești lângă mine
Și zorii dimineții vin,
Plâng, tremur și suspin,
Viața mi se pare chin.

Mi-e dor, mi-e dor,
De cerul albastru fără niciun nor,
De vocea ta îmi este dor
Frumosule navigator
Care colinzi non-stop prin mintea mea;

Mă cuprinde neliniștea
Când știu că ești plecat departe,
Gândurile-mi toate sunt tulburate,
Frunze moarte și flori uscate
văd peste tot,
Simt că nu mai pot rezista 

Fără mângâierea ta!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii