Ce frumoasă ești!

Ce frumoasă ești în prag de toamnă,
Soarele îngenunchează-n fața ta,
Raze de lumini din Infinit coboară
Când îmi șoptești "nu-mă-uita!"

Ce frumoasă ești la ceas de seară
Când dansezi pe muzici de chitară,
Codrii cu frunza rară se înveselesc,
Apele-mi tulburi se limpezesc
Când aud din gura-ți dulce "te iubesc".

Ce frumoasă ești
În noaptea aceasta senină!
Bolta e plină de stele,
Părul tău făcut inele
E ca al unei zâne din povești;

Ce frumoasă ești femeie,
Flacără aprinsă, scânteie,
Fir de busuioc aducător de noroc,
Te iubesc cu patimă, cu foc!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii

Septembrie

Septembrie mi-a pus în brațe

Un buchet de flori uscate

Și-un maldăr de frunze moarte 

de stejar; Brățări de chihlimbar 

De-acuma am să port,

Am să mă comport cât mai neobișnuit

Când vântul, ca un trubadur neobosit

Va bate toba unui timp în van risipit.

Nori de granit acoperă cerul uneori,

Cad ploi la amiază sau în zori,

Privighetori nu prea mai cântă,

Dar răsăritul și-asfințitul 

Încă îmi încântă inima.

Septembrie și-a pus gheruța

Pe crenguța verde de brad

Pictată cu penelul minții mele

Pe o foaie de hârtie aurie

Pe care scrie "Nostalgie"...

Aleile din parcuri sunt pustii,

Grămezi de conuri maronii stau aliniate

Pe cărări întortocheate de vise,

Ferestrele sufletului meu 

Sunt întredeschise.

Aerul rece al nopților este apasător,

Zeul Amor a făcut stânga împrejur

De când stelele și Luna

Joacă meciuri Tur-retur.

Septembrie, zis în popor "Răpciune",

A intrat cu repeziciune 

În ograda-mi curată,

Sunt puțin tristă, debusolată,

Dar am să fac în continuare 

Din orice poezie, o capodoperă de artă.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Amprenta inimii

Iubire peste măsură

Cu câtă blândețe 

M-ai sărutat pe suflet
După ce mi-ai oferit un zâmbet
plin de căldură
Când nu exista în vocabular 

cuvântul "ură"... ! 

M-ai iubit peste măsură
Te-am adorat peste fire,
N-am știut ce înseamnă dezamăgire
Niciodat'... Nu te-am trădat,
Nu ți-am înșelat așteptările,
Când au trecut furtunile
Ne-am descotorosit 

De poverile din trecut
Și liniștea s-a așternut
Peste lumea noastră de poveste;
Ne-am cățărat pe culmi semețe
Când fericirea ne-a îmbrățișat,
N-am mai lăcrimat, n-ai mai suspinat;
Nu mi-ai dat motive de supărare,
Nu ți-am pus sare pe nicio rană,
N-am făcut dramă din comedie
Ci din tristețe bucurie,
Nu ne-am pierdut 

În labirintul numit "Melancolie",

Ne-am iubit cu patos
Ca-n fiecare frumoasă poezie
Scrisă în vremuri minunate,
Ne vom iubi o eternitate
Sau poate și mai mult,
Nu ne vom despărți nicicând.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii

De-atunci..

Când tu ai apărut
La răscrucea drumului
Dintre prezent și trecut
Ceața deziluziilor a dispărut,
Întunericul s-a prefăcut în lumină,
Ca un copac ai prins rădăcină
În inimioara mea.

Când mi-ai întins mâna-ți salvatoare
S-a făcut dintr-o dată soare,
Norii de pe cerul vieții mele
s-au împrăștiat,
Pe suflet m-ai sărutat, apoi m-ai ridicat
Din prăpastia dezamăgirii.

Mugurii speranțelor au înflorit
Când mi-ai zâmbit,
Iar când mi-ai spus șoptit
C-ai să mă iubești până la infinit,
S-au dărâmat munții de granit
Făcuți din lacrimi amare,
O mare de iubire și un ocean de fericire
Subit s-au contopit.

Când am auzit din gura ta
Că îți voi fi floare de nu-mă-uita,
Rază de Lună și de stea,
Parfum suav de iasomie,
Am tresăltat de bucurie,
De-atunci îți scriu în fiecare zi o poezie.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii

Noapte

Noapte înstelată
Pictată pe o pânză albă imaculată
Dată cu parfum de azalee
De o femeie cu suflet de copilă;

Noapte albastră ca o ștampilă
Pusă pe un colț de inimă răpusă
De săgeata lui Cupidon
Când îngerii nu dorm;

Noapte de nesomn, flori mititele
Desenate pe tavanul camerei mele
Cu ferestre fără draperii,
Fluturi rozalii dansând
Pe marginea unui gând rătăcit;

Noapte cu Lună de argint,
Liniste coborâtă din Infinit
Peste întreaga omenire,
Liniuțe de unire între iubire și fericire,
Muguri de speranțe, vise... plutire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii

Aripile iubirii

Trec, trec în zbor clipele,
Dar aripile nu mi s-au frânt;
Plutesc între cer și pământ
Cu tine iubite în suflet și în gând.
Trec iernile și primăverile,
Toamnele și verile mă fac să plâng
Dar n-am să renunț la tine nicicând.
Tu mă faci să râd când îmi spui povești
Despre tărâmurile împărătești
Unde vrei să locuim în viitor,
Îmi reciți versuri ca un actor emerit...
Ești fericit când stai în preajma mea,
Mă faci să îmi pun inima în palma ta,
Să te las să faci ce vrei cu ea.
Frumoasă ca o stea e dragostea,
Strălucește în sufletele noastre
În nopțile albastre
Apoi se preface în rază de soare,
Ne îndulcește zilele amare.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii

Decor perfect

Amurg violet
Pictat pe pânza unui vechi șevalet,
Decor perfect pentru un poem discret;
Un buchet de tuberoze,
Șapte roze cu petale delicate
Legate cu funde albe apretate,
Rime îmbrățișate, cuvinte încrucișate,
Fluturi cu aripi de mătase,
Un voal lung de mireasă,
O casă cu uși și ferestre deschise,
Munți de vise, zări fără nori,
Culori pastelate, inimi săgetate de Amor,
Un ocean de dor, o mare de iubire, fericire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Amprenta inimii