Septembrie

Septembrie mi-a pus în brațe

Un buchet de flori uscate

Și-un maldăr de frunze moarte 

de stejar; Brățări de chihlimbar 

De-acuma am să port,

Am să mă comport cât mai neobișnuit

Când vântul, ca un trubadur neobosit

Va bate toba unui timp în van risipit.

Nori de granit acoperă cerul uneori,

Cad ploi la amiază sau în zori,

Privighetori nu prea mai cântă,

Dar răsăritul și-asfințitul 

Încă îmi încântă inima.

Septembrie și-a pus gheruța

Pe crenguța verde de brad

Pictată cu penelul minții mele

Pe o foaie de hârtie aurie

Pe care scrie "Nostalgie"...

Aleile din parcuri sunt pustii,

Grămezi de conuri maronii stau aliniate

Pe cărări întortocheate de vise,

Ferestrele sufletului meu 

Sunt întredeschise.

Aerul rece al nopților este apasător,

Zeul Amor a făcut stânga împrejur

De când stelele și Luna

Joacă meciuri Tur-retur.

Septembrie, zis în popor "Răpciune",

A intrat cu repeziciune 

În ograda-mi curată,

Sunt puțin tristă, debusolată,

Dar am să fac în continuare 

Din orice poezie, o capodoperă de artă.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Amprenta inimii